Cea mai serioasă obiecție la adresa așa-numitei medicine moderne este că aceasta este o medicină a morții. Medicul care practică medicina convențională nu mai este un ajutor de partea vieții, ci un complice al morții. Acești medici au făcut o înțelegere cu moartea: oamenii care sunt de fapt gata să moară pot fi păstrați de medicul convențional pentru o perioadă mai lungă de timp pentru experimentele sale, înainte ca moartea să-i revendice în mod natural. Condiția acestui joc este ca medicii să folosească doar ceea ce îl îmbolnăvește și mai tare pe pacient, fie imediat, fie pe termen lung.

În timp ce medic tradițional mobiliza forțele naturii pentru a întări viața pacientului, medicul „civilizat” occidental folosește medicamente letale. Unul dintre cele mai drastice exemple nu este nici măcar radiațiile și administrarea de medicamente citotoxice pacienților cu cancer sau practica populară de îndepărtare chirurgicală a organelor bolnave, cum ar fi stomacul, bucată cu bucată, ci mai degrabă dezvoltarea antibioticelor.

Descoperirea inițial benefică a acestor toxine bacteriene, care a permis eradicarea multor epidemii medievale, a fost astăzi dramatic inversată. Antibioticele au ruinat complet sănătatea publică la nivel mondial într-o măsură care abia acum este recunoscută treptat.

Deoarece antibioticele sunt utilizate constant, în loc să fie doar excepționale, și pentru că antibioticele sunt, de asemenea, un aditiv normal pentru hrana animalelor în agricultura chimică convențională, corpurile noastre sunt acum expuse cronic la antibiotice.

Cea mai gravă consecință a acestui fapt nu este nici măcar răspândirea rezistenței la antibiotice a multor agenți patogeni. Pactul diabolic al medicilor cu moartea a dus la ruinarea unui pilon central al sănătății umane: #

Bacteriile bune, care sunt absolut vitale în corpul nostru ca polițiști ai sănătății și pentru curățarea sângelui de excrețiile de germeni dăunători și în special de viruși și fragmente virale.

Bacteriile benefice se simt din ce în ce mai puțin confortabil în corpul uman, deoarece acesta este contaminat cronic cu antibiotice. Lipsa simbiozei (coexistenței) cu aceste bacterii benefice pentru sănătate este motivul pentru care oamenii sunt afectați astăzi de tot felul de viruși.

Așadar, un sistem imunitar bun nu înseamnă doar că propriile celule ale organismului sunt apte să se apere împotriva „răului”, ci un sistem imunitar bun se bazează întotdeauna pe o armată de aliați puternici.

Aceasta este, așadar, logica fatală a medicinei moderne care trebuie oprită: Se inventează un medicament; la prima vedere, pare a fi o binecuvântare, deoarece nimeni nu se gândește prea atent la el. După scurt timp, acest medicament a devenit o plagă, deoarece efectele sale secundare au creat o mulțime de noi probleme, pentru care este nevoie urgentă de mult mai multe medicamente noi. Aceasta este logica de creștere a medicinei moderne, fatale.

Dacă sănătatea publică s-ar îmbunătăți cu adevărat și nevoia de tratament medical ar scădea, ar fi o înfrângere, o criză și un declin pentru medicina convențională. Totuși, pentru o breaslă tipică de vindecători, ar fi visul absolut să reușească să ridice nivelul general de sănătate al unei populații.

Acoliții medicinei morții

Evadare din capcana antibioticelor

Ultima piesă din mozaic

2003